1. Spre Tine, Doamne, gândul meu se înalță,
Și a mea rugă, înspre locuri cerești.
Căci fără Tine, viața mea, nu e viață!
Și ce-mi lipsește, numai Tu-mi dăruiești.

R1: De-aceea vin, Doamne, la Tine,
Pe-altarul slujirii mă pun,
Să ardă tot răul din mine,
Iar Ție să-Ți dau ce-i mai bun!
În inimă pune-mi iubirea,
În minte, gândul lui Hristos,
Să vreau cu întreagă simțirea,
Să-Ți fiu zilnic Doamne de folos!

2. Spre Tine, Doamne, Ochii mei se îndreaptă,
Spre Tine, Tată, ce nespus ne iubești!
Căci doar în Tine, are sens a mea viață,
Și mântuire, numai Tu dăruiești.

R2: De-aceea, de Tine mă leagă,
Și umple-mi ființa deplin,
Să-mi fie a Ta voie, dragă,
Și cerul vieții senin!
Eu vreau să trăiesc pentru Tine,
Spre slava și gloria Ta,
”Fă Doamne, tot ce vrei din mine!”
Aceasta e rugăciunea mea!

3. Spre Tine, Doamne, dorul meu se înalță
Spre Paradisul, după care tânjesc
Spre țara unde un locaș mă așteaptă,
Și prin credință, eu am să-l moștenesc.

R3: De-aceea doresc să fiu gata
Căci nu știu când mă vei chema,
Și când va veni judecata,
Să pot înaintea Ta sta.
Să știu că în cartea Vieții
Și numele meu este scris,
Pășind peste pragul cetății,
Cu Tine să fiu în Paradis!

I: Cântarea 125, volumul 4.